“Am fost zilele trecute în Marea Britanie, tară care a fost printre primele importatoare de tabac din lume. Sigur se fumează acolo, chiar cu placere, dar mai mult pipe, de catre gentlemeni stilati, în cluburi, în locurile pentru fumatori, şi chiar şi acolo se cere voie.
Dar locurile pentru fumatori, şi cele pentru nefumători nu sunt ca la noi, acolo mai degrabă fumatorii sunt izgoniti intr-o cameruta mica, cu ventilator puternic, şi sunt priviti cu oaresce dispret, nu ca aici, unde nefumătorii au in general o cămăruta într-un capat al localului, fără ferestre, unde se aduna tot fumul şi sunt priviti cu milă de fumători.
Asa ceva intr-o tara ca Anglia ar fi inacceptabil, localul ar fi inchis, iar patronul n-ar mai primi in veci licenta. Tigarile se iau numai cu buletinul daca pari suspect de tanar, dar nimeni nu cranceste sau incearca sa se fofileze cand trebuie sa-l arate.
Acolo nu te poate trimite, tata, mama, profesorul sau portarul sa-i iei un pachet, iar dacă te prinde un politist sau un profesor cu o tigară în mână esti suspendat de la scoala, ţi se sună parinţii şi eşti trimis la ore obligatorii cu psihologul…
Şi deşi pare radical e eficient, rata fumătorilor în rândul minorilor se pare ca a scăzut. Nu mult, nu repede, dar incet incet va disparea probabil… şi poate într-o zi aşa va fi şi la noi.”
Lasa un comentariu